”Modalitățile de exprimare a acestui artist se pare că sunt nelimitate. Discursul presupune un amplu bagaj informațional – edicațional, stăpânirea vocabularului lingvistic, logica expunerii ideilor, mentalului prin cuvinte și nu numai atât. (…) Paul Surugiu a trudit de când se știe, în altarul catedralei muzicii. Și-a construit zi de zi, noapte de noapte, săptămâni, luni, ani, propria-i piramidă umanistă pendulând între idealism și pragmatism, între eteric și teluric, între sunete și, de dată recentă, cromatismele spectrului luminilor trepidantei sale vieți. Se pare că aceste forme de luptă, de frământări cu propria-i personalitate, de insomnii, nu l-au satisfăcut pe deplin.
Atent dintotdeauna la suferințele celor mici dar și a celor de diferite vârste, s-a aplecat cu atenție, cu milă, de cele mai multe ori cu o discreție totală, peste o m ulțime de cazuri ale celor față de care s-a simțit și se simte egal în rangul de OM: Artistul cuvintelor, sunetelor, ce fac să ne vibreze cele mai ascunse filoane ale sufletului, traduce vibrațiile personale prin intermediul penelului, în flori și fluturi, ce se materializează în tablouri ieșite din tiparele criticii de artă. El pictează după cum cântă sau povestește în inconfundabilul grai ardelenesc, al Turdei natale, cinstit, cu naturalețe și bun simț…”
sursa: http://www.fanclubfuegoromania.com/
