A devenit deja o traditie ca de ziua sa, pe 23 august, Paul Surugiu – indragitul FUEGO, sa celebreze ziua sa de nastere impreuna cu revista TAIFASURI. De aceasta data, l-am intalnit mult mai relaxat si linistit, dornic de a face in continuare o multime de lucruri si de a continua munca asidua, dar plina de impliniri, inceputa acum 21 de ani, atunci cand a debutat pe scena Festivalului de la Mamaia. Fuego este artistul care, prin orice aparitie, daruieste si inspira. Pretuieste frumosul, canta cu patos si pune, in fiecare interpretare, sinceritatea care ii este specifica. Cu vocea calda cucereste publicul meloman de toate varstele, cantand si muzica usoara si populara, colinde si latino, Mai nou, este si actor, iar piesa sa de teatru, jucata o intreaga stagiune, in toata tara, se bucura de succes in randul publicului dar si a specilistilor, care i-au acordat distinctia de “ cel mai bun spectacol al anului 2014 “. Are la activ cinci discuri de aur și două de platina, iar notorietatea sa este greu de egalat, fiind unul dintre cei mai iubiți interpreți ai genului. Asta a făcut ca în anul 2012 să fie decorat de către președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, cu titlul de “ ARTIST AL POPORULUI “.Deținător a numeroase trofee si distincții, lansând de-a lungul timpului 28 de albume de studio, este artistul complet pentru care muzica înseamnă totul în existența sa, dăruindu-se publicului său . Ne-a marturisit in premiera, ce-l face cu adevarat fericit, in ce isi gaseste inspiratia, cum vede simplitatea, ce proiecte inedite pregateste si mai ales, cand are de gand sa se opreasca.
Se spune ca in copilarie, zilele de nastere au un farmec aparte, gasind in acele clipe, simplitatea bucuriei sincere de a primi un dar, de a fi in centrul atentiei. Cum arata o imagine perfecta a zilei tale de nastere in copilarie si mai ales, cum arata ziua ta de nastere acum, cand ai devenit artist, cand anii si-au pus amprenta asupra ta ?
Tablourile copilariei mele implinite imi sunt icoane, imi sunt calauza in furtuna lumilor in care ne infatisam cu totii. Atunci, fara sa am vreo grija, fara sa-mi pese de nimeni si de nimic, gaseam desavarsirea de moment in simplitate. Astazi am pierdut din inocenta aceea, in schimb pastrez cu sfintenie, orice nazbatie, orice vis mult prea indraznet, orice vorba si gand spus din nestiinta, pentru ca asa, ma simt tanar, ma simt de acolo, neconstientizand nici eu ce varsta am caci varsta este un cumul complex al trairior si amintirilor noastre. Cand eram copil, eram un rasfatat in ziua de 23 august. Nu ca in prezent nu as mai fi, ba chiar mai mult acum, dar atunci aveam motive intemeiate sa simt ca pentru mine erau toate. Defilarile mi le atribuiam, ma simteam important. In familie gaseam caldura, pace si aroma unei impacari de copil cu soarta sa, cu viitorul din fata, cu prezentul plin. Mi-aduc aminte cum intr-un an, suparat fiind, refuzam orice urare. Si-atunci, bunica mea mi-a spus ca in ziua aceea, in care m-am nascut, am dobandit lumina, am luat-o pentru mine si am facut din ea un far pe mai departe. Tocmai de aceea, oricat de suparat as fi, trebuie sa-mi resadesc lumina, sa-i sarbatoresc stralucirea pana cand, incet, va incepe sa paleasca, gandindu-ma ca, prin ea, pot fi cu adevarat eu. Totusi, niciodata nu am fost un impatimit al celebrarii mele. Sarbatoresc cu familia si prietenii apropiati, caci echilibrul, răbdarea, liniștea din perioadele agitate ale vieții mele, le dobândesc, le învăț și mi le însușesc de la familia și prietenii mei, care mă încurajează, care îmi sunt alături, iar pentru asta le mulțumesc ori de câte ori am ocazia. Chiar si de ziua mea. Practic, imi doresc de ziua mea, fericirea lor. Vazandu-i satisfacuti si impliniti impreuna e pentru mai important decat orice cadou material.
Daca nu ai fi fost muzician, ce crezi, ce simti ca ar fi fost apropiat de personalitatea ta?
Aceasta intrebare mi s-a adresat de multe ori. Am raspuns diverse lucruri, de la actor la preot, fiind apropiat de fiecare din aceaste vocatii la un moment dat. Dar m-am gandit. Am incercat din rasputeri sa ma inchipui facand altceva. Si nu am reusit, caci eu, asa cum am fost plamadit, asa cum am evoluat, am fost facut pentru muzica. Si in fond, cate lucruri pe lumea asta pot sta in calea implinirii unei taine numite destin, atunci cand stii, cu fiecare parte din tine, ca in zona aceea te regasesti? Indiferent de obstacole, poti rasturna si munti, pentru a fi tu, in toata splendoarea ta. Eu pentru cantec m-am nascut, pentru arta, pentru a exprima si in final, pentru a alina. Caci va marturisesc, dincolo de toate trofeele, de tot succesul, de toate lucrurile pozitive si cele mai putin placute, sta alinarea unui zambet de copil in fata scenei, sta privirea unui adult ramas fara monumentul gandului sau – mama, sta gandul si vorba si lacrima unui batran pentru care speranta in eternitate este chiar vocea mea. Asta e pentru mine, meseria de artist. Aceasta e rasplata suprema pe care am primit-o si pentru asta, fara modestie, ma declar bogat !
De ce crezi, Paul, si mai ales, cum reusesti sa faci lumea sa te iubesca, tu fiind unul dintre artistii care pot fi cu greu egalati la capitolul notorietate si popularitate?
Nu am facut un scop précis din asta niciodata. Sunt constient ca exista si oameni care te iubesc si oameni care nu gasesc in tine un model artistic. Si e firesc sa fie asa. Doar ca, eu am stiut intotdeauna ca trebuie sa fiu sincer. Ca ma pun in fata plutonului, asteptand ca toti sa loveasca in mine. Si singura mea aparare este sinceritatea, este intregul meu cumul de sentimente pus intr-un cantec. Poate si de asta am cantat tot timpul ce mi-a placut, fara sa fac compromisuri, fara sa ma abat, fara sa ma gandesc ca maine poate imi va fi rusine cu ce am facut azi si ca publicul ma va taxa. Am cantat colinde pentru ca le-am simtit. “ Impodobesc bradul “, ca brand, si vara si iarna, si la orice pas, dar am o satisfactie – cu toate glumele facute, acest cantec ma reprezinta in totalitate pe mine, fara sa fiu nevoit sa apelez la el ca un artificiu de imagine.
Ce inseamna fericirea pentru tine? Poti defini acest sentiment unic, fiind un romantic incurabil ?
Povestea cu fericirea nu sta in cuvinte. Nu sta in definitii. Asta pentru ca eu vad fericirea ca pe o banala simplitate. Pe mine ma fac fericit, oamenii fericiti. Sa-i vad pe cei din jurul meu bucurandu-se, sa vad publicul dornic de muzica mea, e pentru mine fericirea. Nu are de a face cu romantismul, poate nici cu muzica, ci cu simplul fapt de a fi un om curat si demn, de a gasi resurse in nimic si de a da nimicului dimensiuni impresionante. A avea puterea sa recunosti cand nu stii, a fi liber, a trai, a calatori, a citi si a putea zambi sunt cele mai uzuale si mai simple motive de fericire. Asa este, fericirea nu se poate cumpara de la supermarket, frumos ambalata. Ea sta in capacitatea fiecaruia de a primi si a transmite linistea.
Ai lansat anul acesta, in luna mai, un album de colectie, o incununare a carierei tale de peste 20 de ani si a drumului artistic a maestrului Jolt Kerestely. Publicul a afirmat ca ar fi cel mai complet material al activitatii tale. Cum percepi tu colaborarea aceasta?
Fiecare material discografic realizat de mine are o poveste aparte. In fiecare am pus o farama din sufletul meu, dar totusi, acesta este un amalgam de trairi, de linii melodice, de versuri si stari de care si eu, sincer, raman uimit cand ascult. Pentru ca maestrul Kerestely a compus opere ce au în construcția lor acel ceva, un ceva ce nu poate fi descris banal, fără substanță în cuvinte. Sunetul le dă culoare deplină. Iar lui i se adaugă simțirea, iubirea, pasiunea, implicarea, patima, povestea din spatele creației. Aceasta este o scrisoare a tuturor. Poate nu degeaba, in anul 2013, 4 dintre piese au fost premiate de catre Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania pentru cele mai bune creatii. Destinul este unicul răspunzător al acestui proiect. S-a potrivit ca firea-mi artistică să coincidă cu viziunea amplă a celui ce este compozitor de capodopere. “ Steaua mea“ vorbește despre mine, despre Joly Kerestely, pe-un ritm de pian, fiind o pagină în istoria muzicii românești ce-l împlinește, la 50 de ani de activitate pe maestru, iar pe mine mă onorează, având posibilitatea de a mă manifesta în zona în care m-am consacrat, în muzica ușoară !
Care sunt sursele tale de inspiratie?
Inspiratia mea sta in simtire. Am capacitatea de a simti emotia, de a descoperi si a filtra un impostor de un simplu om sincer. Dar de cele mai multe ori, inspiratia mea a stat in cuvant, in vers, in poezie. In vorba spusa de omul potrivit, la momentul potrivit. Caci misterul e definit de cuvânt, si tot acesta alungă tainele argumentelor. Muzica în schimb, oricât ar fi de înălțătoare, nu are aceeași intensitate și încărcătură emoțională dacă sunetului nu i se alătură un cuvânt. Maeștrii în mânuirea vorbei au arătat ca arta, că viața însăși e diferită, are nuanțe, are totul, doar dacă îi adaugi un cuvânt potrivit. Și tot cuvântul te poate salva, la fel de bine cum tot prin el ajungi la liman. Alții și-au transmis, prin slove adunate în volume întregi, gândurile referitoare la cuvânt. Eu îl celebrez mereu, bucurându-mă de intensitatea și puterea lui, lăsând laudele altora, căci eu nu laud ce nu vreau să vând.
Ai afirmat, de nenumarate ori, ca iti place sa calatoresti. Unde ti-ai petrecut ultima vacanta? Care este locul ideal in care ai vrea sa petreci cat mai mult timp ?
Daca as avea mai mult timp, as calatori mult mai mult. Sunt avid dupa descoperire, dupa noutate, dupa locuri captivante si dupa oameni cu povesti de viata impresionante. Nu stiu daca am gasit inca locul ideal, dar stiu sigur ca acesta se afla in Romania mea plina, cu bune si rele, cu lumini si umbre, in tara vanata de doruri, in plaiurile poeziei, in leaganul sfant al naturii. Recent, am strabatut Apusenii. Le-am redescoperit vitalitatea si felul in care se impun, printr-o complicitate ce nu poate fi deslusita, in fata tuturor frumusetilor acestei lumi. Poate ca sunt mult prea patriot, dar cred ca esenta romaneasca sta in locurile incarcate de farmec si istorie, in zonele atinse de genialitate, in felul in care natura si-a facut plan précis din sufletul romanesc vrand sa-l transforme intr-o nestemata completa. Am vazut nenumarate locuri din lume. In toate am gasit noutate, spectacol, frumusete, dar nu am descoperit sentimentul de a fi parte a frumusetii. De a fi un turist la mine acasa. In Romania mea, ma simt acasa si iubesc fiecare colt pe care ar trebui sa-l pretuim si sa-l promovam mai mult, gasindu-ne pe noi, ca indivizi, in tara asta mare si dodoloata, “ atat de mare, incat n-ar incapea intr-o icoana “.
– PUBLICAT ÎN REVISTA TAIFASURI
