Există oameni care vorbesc în căderea lor, figurativă, și alții care preferă demnitatea. Nici o atitudine nu este de condamnat atât timp cât factorul declanșator nu este, în cea mai mare parte din cazuri, propria persoană. Sunt artiștii de elită, oameni de artă, care au trăit o viață într-un con de umbră, cu realizări mărețe, dar cu venituri modeste. Nu s-au plâns, n-au făcut caz și nici nu au cerut, deși aveau cu ardoare nevoie.
Asta până nu a venit Paul Surugiu să le ofere ceva. Pe lângă sprijinul financiar, le-a dăruit căldură, atenție, cuvinte sincere și un dram din sinceritatea lui.
Așa i-ați cunoscut și voi pe mulți. Unii dintre ei, simboluri, alții oameni demni de apreciere. Printre poveștile memorabile, sprijinite în 2016, cel de al doilea an al proiectului, de Fuego, este cea a Elisabetei Preda, scriitor și pictor.
Dar puțini știu că a fost o amazoană, o luptătoare contra regimului, ca jurnalistă, care a riscat, cu arma cuvântului, totul pe o singură carte. Din păcate, după ce Paul a sprijinit lansarea volumului său, la doar câteva săptămâni distanță, a decedat.
Apoi Tudorel Filimon. Un talent spectaculos, comic, care nu joacă în unul sau două spectacole, ci în cinci, la 65 de ani, pentru a supraviețui. Sau povestea legendei din aer, Floarea Ioniță, prima femeie parașutist, pe care Paul a ajutat-o de mai multe ori pentru a suporta costurile unei chirii împovărătoare.
Ori Ioan Voicu, din Maramureș, care trăiește modest, după ce versurile sale sunt pe buzele unei țări întregi. Și multe altele, la care se adaugă și câteva istorii de mari artiști care preferă, din varii motive, să rămână în anonimat!
Art by Fuego
7 decembrie 2016
