Apropierea sărbătorilor de iarnă şi a sfârşitului de an, urmată de sosirea unuia nou ne-a oferit ocazia realizării unui interviu special cu Paul Surugiu Fuego, unul dintre cei mai îndrăgiţi artişti români ai momentului, care reuşeşte, de ani buni, să se menţină în topul preferinţelor noastre. Cum a văzut el anul 2021, care sunt provocările care ne pândesc, dar şi gânduri aparte în vremuri de sărbătoare, puteţi descoperi în interviul de mai jos.
impact.ro: Ce mai înseamnă sărbătorile astăzi pentru majoritatea românilor?
Paul Surugiu Fuego: Cred că oamenii au nevoie de sărbători, au nevoie de Crăciun, au nevoie să-și salveze cumva sufletul din nebunia în care ne-a adus pandemia, cu toate îngrădirile și neputințele ei. Sărbătorile ar trebui să vină ca o revigorare, ca un semnal de alarmă benefic, major, care să ne trezească la realitate și să ne facă să înțelegem că totul e dintr-o singură lovitură, iar dacă ratăm, din greșeală, ajungem mai târziu să regretăm. Cred că de Crăciun este important să fim sinceri cu noi. Să stăm alături de cei pe care-i iubim, dacă asta simțim. Să mergem în vacanță, dacă se poate și asta simțim. Să mâncăm, dacă ne vine, să dormim, să muncim, să ne uităm la filme de sezon, cu muzica lui Fuego pe fundal sau pur și simplu să stăm lenevind, cu gândul la bucurii. Nu există o rețetă ideală, iar pandemia m-a învățat că nu prea mai este bine să ne încadrăm viața în convingeri, pentru că la un moment dat ni se va dărâma această construcție din temelii și vom suferi mult mai mult. Acestea-s clipele în care sufletul nostru are o șansă reală de a fi salvat și adus, măcar pentru câteva clipe, cu toată simțirea pe pământ… iar printre aceste clipe se numără Crăciunul, cu tot ce implică el!
impact.ro: Ce mai înseamnă sărbătorile pentru tine? Crezi că se poate vorbi despre o anumită „uzură” în cazul acestora?
Paul Surugiu Fuego: Nu e uzură! Eu fug mereu de rutină, fug de a face lucruri mecanic, pe care doar să le punctez. Consider că viața e prea scurtă ca să o încadrăm în precepte impuse, în care să nu ne regăsim. Am trecut de această etapă, iar acum, dacă ceva nu-i pe placul meu, nu rezonez. Cu sărbătorile nu s-a ajuns la acest nivel, chiar dacă de 16 ani colind țara în lung și-n lat, în turnee naționale, cu toate cântecele mele de Crăciun la purtător. Iubesc Crăciunul și toate sărbătorile de iarnă pentru puritatea lor și pentru emoția pe care o trezesc în noi. Nu sunt impresionat de mâncăruri sau de celebrări, de cadouri sau alte acareturi. Nu, eu iubesc liniștea sărbătorii, iubesc împăcările, iubesc felul în care ne transformă vremea asta! Eu spun că perioada asta n-are nevoie de reclamă și fiecare trebuie să o simtă așa cum îi poftește inima. În schimb, trebuie să și-o deschidă, cu cheia minții și să lase să intre bunătatea, simplitatea și frumusețea unor bucurii mărunte. Și mai cred eu că de Crăciun cu toții trebuie să ne gândim și la cei din jur. Nu mă refer la familie și prieteni, ci la aproape, la lumea asta mare. Cu atât mai mult acum, în plină de pandemie, când e nevoie de unitate și simțăminte, când ceea ce ne mai poate salva este acest duș rece al sensibilitații. Nu e nimic rău să fii mai bun de Crăciun!
impact.ro: Care e cea mai frumoasă amintire din această perioadă a anului? Sau, dacă nu te poţi opri la una singură, oferă-ne mai multe exemple…
Paul Surugiu Fuego: Am o multitudine de amintiri legate de iarnă, de acest anotimp mirific, de sărbători și desigur, de Crăciun! În primul rând, cele din copilărie, când totul era altfel, de la iernile geroase până la sentimentele noastre, la bucuria de a primi daruri sau de a fi alături de părinți și familie. Apoi am amintiri de colecție din fiecare turneu din cei 16 ani petrecuți pe scenă. Practic, cu excepția anului trecut, când am fost închiși în casă de nevoie, din iarna lui 2006 eu colind România toată luna decembrie. Cum să n-ai amintiri? De la drumuri înzăpezite la întârzieri, la întâmplări haioase, frig, lacrimi, răceli, bucurii, daruri, oameni care au fost și poate că azi nu mai sunt, toate astea îmi construiesc tabloul nostalgic. Eu sunt de părere că nu există neapărat „cele mai frumoase momente”, există clipe unice pe care le păstrăm și care ne-au influențat viața și parcursul.
impact.ro: Obişnuieşti să oferi cadouri de Crăciun sau să joci rolul Moşului Crăciun?
Paul Surugiu Fuego: Da! Iubesc să fac oamenii dragi mie fericiți, iubesc să citesc satisfacția și împlinirea pe chipurile lor și mă încarc cu energie pozitivă atunci când știu că am reușit să surprind și să bucur pe cineva. Îmi place mult mai mult să dăruiesc decât să primesc cadouri! Sunt Moș Crăciun nu doar de Crăciun, ci în majoritatea timpului, pentru că am învățat un lucru în timp – dacă am primit, consider cumva că e o datorie să ofer, fie pentru apropiați, fie pentru cei nevoiași, pentru care un sprijin valorează mai mult ca o nouă șansă! Sintagma asta de „a dărui” nu strică să o punem în aplicare mai des acum. Și nu mă refer neapărat la daruri spectaculoase, materiale, ci la unele de suflet. A dărui înseamnă a rupe o bucată din tine și a o da, printr-un gest, altcuiva. Nu cred în daruri de complezență, cum nu vreau să cred că există oameni care să rămână insensibili și reci la cele de mai sus. În fond, zic eu, tocmai emoțiile astea ne deosebesc de animale, pentru că altminteri am ajunge și noi în acea categorie.
impact.ro: Vei urca şi anul acesta pe scenă, de Crăciun sau Anul Nou? Cum vei petrece Revelionul? Vei picta, poate?
Paul Surugiu Fuego: Da, eu sunt în turneu național încă de pe 10 decembrie, până pe 28 decembrie, zi de zi. De Crăciun voi cânta la Călărași, în aer liber, iar pe 26 voi fi la Constanța și pe 27 la București, la Teatrul Național, de la ora 17.00, unde am pregătit un concert de suflet, bazat pe emoție și sinceritate, într-un templu al culturii, în care sunt onorat să joc. Voi avea și-un decor special, conceput de doamna Doina Levintza și de Elena Stoica, un tablou autentic de iarnă. De Revelion am ales să spun „PAS” anul acesta, deși am primit mai multe oferte să cânt. După o lună în care am fost permanent pe drumuri, am ales ca Anul Nou să-l petrec alături de familie și de oameni dragi. Nu voi picta acum, o voi face în anul care vine, poate chiar pe 1 ianuarie să intru în atelier și să realizez prima pictură din următoarea expoziție, din 2022, care ar fi a optsprezecea din carierea mea de „pictor amator”! De Revelion mă voi relaxa, mă voi bucura de oamenii la care țin, ne vom distra copios și desigur, ne vom uita la TVR 2, de la ora 22.00, cel mai decent și mai armonios program de la televizor, un show variat, pentru toate gusturile și genurile, la care se poate uita întreaga familie, cu momente de circ spectaculoase și muzică de calitate!
impact.ro: Care e lucrul pe care-l faci întotdeauna de Crăciun sau în ultimele zile ale fiecărui an? Un bilanţ personal, o discuţie cu cineva foarte drag sufletului tău, o rugăciune aparte?
Paul Surugiu Fuego: Nu am ritualuri de vreun fel anume. Cred că viața e prea frumoasă și surprinzătoare și trebuie trăită la intensitate sporită. Încerc, în ultimele zile din an, să nu fiu supărat pe nimeni, să nu am disensiuni nerezolvate și să găsesc împăcarea cu mine și cu cei din jurul meu. Apoi, da, îmi construiesc un soi de bilanț, la care mă raportez! Eu cred că atunci când tragem linie după un astfel de an, este important să învățăm ceva. Degeaba facem liste întregi cu reușite și cu decepții. Cel mai de bun augur lucru este acela de a încerca să fim mai buni, să ne autodepășim, să ne uităm la sufletul nostru, să încercăm să trăim cum se cuvine și să facem tot ce ne trece prin cap până nu va fi prea târziu și vom ajunge să regretăm. Cred că bilanțul cel mai de preț este acesta, cel al schimbărilor pe care vrem să le facem și la noi și la lumea care ne înconjoară și care azi, în 2021, la final, este într-un mare impas. Nu doar cu pandemia, care ne-a dărâmat complet, ci și cu inversarea sistemului de valori, cu supra-tehnologizarea, cu uciderea lentă a spiritului și a artelor, cu răutatea din jur și cu egoismul oamenilor care nu mai știu să vadă că suntem laolaltă la fel de buni și de frumoși și de unici!
impact.ro: Ultimele luni au fost delicate pentru cei mai mulţi dintre noi, din motive lesne de bănuit. Te-ai gândit ca muzica ta să ofere un motiv suplimentar de unitate? Ai creat sau ai cerut colaboratorilor tăi ceva special pe tema asta?
Paul Surugiu Fuego: Pandemia ne-a redus la tăcere, ne-a înrăit, ne-a risipit și ne-a scos la iveală un fapt pe care ar fi trebuit să-l înțelegem mai demult, anume acela că nu avem nici o clipă siguranță pe ce trăim și pe cine suntem. Există o tendință gravă și periculoasă către un egoism, către dezbinare, iar noi n-am învățat să fim uniți, ci dimpotrivă, mai dezbinați ca oricând. Pare că totul e razna și că scapă cine poate! Nu vreau, credeți-mă, să trăiesc într-o societatea care va avea o astfel de formă. Nu vreau ca cineva să spună că artiștii trebuie să-și găsească o altă meserie. Vreau să ne găsim cu toții linia de plutire și să ne dăm seama că această etapă este o încercare pe care-i nevoie să o parcurgem cu demnitate și înțelegere. Cum? Dacă suntem uniți! Dacă nu ne mai lovim la orice pas, dacă lăsăm ura la o parte, dacă introducem bunul simț în viețile noastre și nu ne mai agățăm de fantasme, preconcepții și păreri care de care mai prostești. Peste o vreme, toate vor trece, iar rănile acestea vor fi greu de suportat dacă suntem de unii singuri. Viața nu e altceva decât o continuă provocare, mereu, astfel că e bine să o parcurgem la comun, cu ajutorul celor de lângă noi, mai altruiști, mai buni și mai înțelegători!
Dintotdeauna muzica mea oferă astfel de motive, pune accentul pe tema unității și promovează mesaje puternice legate de limbă, țară și neam. N-am ezitat niciodată să promovez aceste valori, cu orice risc, chiar și acela de a mă crede unii sau alții nebun. Dar într-adevăr, în ultimul an am creat două cântece cutremurătoare spun eu, ca mesaj, legate de ceea ce trăim, de țară, de situația de prin spitale și de tot ce ne înconjoară. Ambele sunt scrise pe versurile poetului Narcis Avădănei și se găsesc pe canalul meu oficial de Youtube – FUEGO-PAUL SURUGIU. Este vorba despre „Patria mea”, căreia i-am filmat și un clip, la Cetatea Histria și piesa „Manifest”, un strigăt, la propriu.
